Stresul și, mai general vorbind, o stare psihologică perturbată, sunt adesea menționate ca factori declanșatori ai eczemelor. Un examen, un nou loc de muncă, o ceartă... există multe situații în care poate apărea eczema. Pentru a evita anumite puseuri de eczemă, pacienții sunt deci încurajați să își gestioneze mai bine stresul prin metoda care li se potrivește cel mai bine: relaxare, sofrologie, sport, grădinărit, etc.
Cuprins
Auzim foarte des despre puseurile de eczemă induse de stres, dar stresul nu este singurul vinovat! Acest lucru se datorează pur și simplu faptului că eczema nu este o boală psihosomatică (adică, care rezultă din acțiunea minții asupra corpului). Eczema este o boală complexă și multifactorială în care stresul este unul dintre numeroșii factori declanșatori: polen, acarieni, frig, transpirație etc.
În plus, stresul poate fi un factor major pentru unele persoane și un factor minor pentru altele. Totul depinde de temperament și de povestea de viață.
În același mod, părinții, în mod normal stresați de eczema copilului lor, nu trebuie să fie acuzați că transmit stresul lor copilului lor. Dimpotrivă, ar trebui să nu se mai simtă vinovați.
Cu toate acestea, stresul are o particularitate: este atât o cauză, cât și o consecință a eczemei, ceea ce înseamnă că o persoană cu această boală poate fi prinsă într-un cerc vicios. Există exemple nesfârșite. Un copil cu eczemă se poate teme să poarte costumul de baie la piscină; un adolescent se poate teme de prezența unei crize în timpul unei ieșiri cu prietenii; un adult evită privirile colegilor de serviciu. Mâncărimile sunt, de asemenea, o sursă de stres.
Stresul poate fi însoțit de o pierdere a stimei de sine și de sentimente de izolare sau chiar de depresie. Tratamentul psihologic se împletește atunci pe deplin cu tratamentul dermatologic. Pacienții nu trebuie să ezite să consulte un profesionist. Familia joacă, de asemenea, un rol esențial în furnizarea de sprijin psihologic.