Căderea zilnică a părului poate cauza un stres psiho-emoțional sever la unii pacienți. În afară de modul în care ne privim pe noi înșine, există mai multe prejudecăți care pot alimenta această percepție.
Cuprins
Noi suntem alături de dvs. pentru a separa ce este fals de ce este adevărat, atunci când vine vorba de căderea părului de zi cu zi.
FALS. Căderea părului nu are nimic de-a face cu îmbătrânirea. Dovada: alopecia androgenetică, unde calviția este cea mai cunoscută formă, poate apărea la orice vârstă, în unele cazuri chiar și foarte devreme, la 20 de ani, în special la pacienții de sex masculin.
FALS. Alopecia androgenetică este ereditară, dar acesta nu este cazul pentru orice tip de alopecie. Efluviul telogen acut sau alopecia ocazională, de exemplu, nu are nimic de-a face cu genetica.
ADEVĂRAT. Fluctuațiile hormonale observate în perioada post-natală adesea duc la apariția efluviului telogen acut. Se estimează că o treime sau chiar 50% din femei manifestă alopecia ocazională după sarcină*.
ADEVĂRAT. Stresul relativ intens poate crea un mediu pro-oxidativ și pro-inflamator în foliculul pilos. Acest mediu este terenul propice pentru alopecia difuză.
FALS. Depinde de tipul de alopecie. Efluviul telogen acut este alopecia ocazională pentru care rezultatul este întotdeauna pozitiv de îndată ce factorul declanșator a fost identificat și eliminat. Alopecia cronică poate fi remediată. Totuși, părul pierdut în cazul alopeciei androgenetice nu va crește niciodată la loc.
ADEVĂRAT. Alopecia androgenetică este un tip de alopecie cronică caracterizată prin episoade de cădere a părului care duc în final la reducerea dimensiunilor firelor de păr și a densității firului de păr. Afectează în special bărbații cu o rată de 70-80% versus 29-42% din femei pe parcursul vieții**.
FALS. Strict vorbind, nu există alimente contra căderii părului. Totuși, o alimentație echilibrată, bogată în aminoacizi sulfurați (cisteina și metionina), vitaminele B, C și E, zinc și fier, ajută și stimulează creșterea părului.
* Sursa: Grover and khurana, 2013.
** Sursă: Blume-Peytavi et al., 2011; Norwood, 1975.
